meu, iar cel mort este fiul t[u»...”. 24 |i a zis regele: „Lua@i o sabie \i aduce@i-o la mine!” |i au adus o sabie ]n fa@a regelui. 25 |i a zis regele: „T[ia@i ]n dou[ pruncul cel viu, cel care suge: jum[tate din el da@i-l acestei femei, iar cealalt[ jum[tate da@i-o celeilalte femei!” 26 Atunci femeia al c[reia era copilul cel viu a zis c[tre rege — c[-i s[rise inima pentru copilul ei —: „Vai mie, doamne!, da@i-i ei pruncul, numai s[ nu-l omor_@i!” Dar cealalt[ a zis: „S[ nu fie nici al meu, nici al ei; ]mp[r@i@i-l!” 27 Atunci regele a r[spuns, zic_nd:„Da@i pruncul cel viu femeii care a zis: «Da@i-i-l ei, numai s[ nu-l omor_@i!», c[ci aceasta este mama lui!” 28 |i ]ntregul Israel a auzit de aceast[ judecat[ pe care o judecase regele; \i s’au temut de rege, deoarece au v[zut c[ ]n@elepciunea lui Dumnezeu era ]n el, ca s[ fac[ dreptate.
